Rasfoind forumurile pentru a lua pulsul problemelor concrete ale “consumatoarelor de frumusete”, am remarcat o atitudine unanim valabila, in ce priveste “cultura cosmetica” (am fortat putin termenul pentru a fi cat se poate de elocventa).
  

Incepand de la diagnosticul tipului de ten si terminand cu alegerea produselor, fie ca e vorba de intretinere, fie ca sunt tratamente reparatoare, exista o deruta generala, tipica as putea spune:

Am spicuit rapid din ultimele forumuri vizitate:
” pentru hidratare voi ce-mi recomandati? “,
” daca tenul tau prezinta puncte rosii si este extrem de uscat si ustura… clar ai dermatita rozacee, si trebuie sa faci tratament cu…” .
“Folosesc produse impotriva acneei (Clearasil) si imi usuca pielea, chiar daca am tenul gras. Ce crema as putea folosi astfel incat sa-mi hidrateze pielea si, in acelasi timp, sa nu o irite…?”
“Cred ca e deja exagerat sa mergi la un specialist si pentru o crema hidratanta”

   Fara a concluziona neaparat din punctul de vedere al unui specialist facial, dar considerand ca am acumulat o educatie cosmetica de baza, simt nevoia sa fac aici, pe acest blog care se vrea a fi o sursa corecta de informare, urmatoarele precizari, care ar trebui sa le considerati notiuni fundamentale:

1.    Asumarea unui diagnostic din opiniile variate si neintemeiate ale prietenelor virtuale de pe forum, opinii care nu sunt garantia unor concluzii de specialitate, este o eroare majora. Si ne mai intrebam de ce apar diferite efecte secundare in urma folosirii incorecte a banalei creme hidratante pentru ten sensibil… sau de ce produsul nu a avut efectul scontat…
      Asa cum precizam si in Tipuri de ten-Diagnostic, va amintesc ca un examen cosmetic relevant nu se poate face integral nici macar de catre dumneavoastra, indiferent cate cunostinte aveti in acest sens. Va puteti doar forma o idee orientativa, dar ea nu este completa. Exact amanuntele conteaza. Tehnologia de diagnosticare de care dispune un salon estetic profesional depaseste posibilitatile superficiale ale unei examinari cosmetice de acasa. Ideal ar fi ca aceasta etapa sa o lasati pe mana esteticienelor sau dermatologilor care ar trebui sa aiba profesionalismul si experienta necesara diagnosticarii corecte a tipului de ten.
2.   In ce priveste alegerea produselor, e bine sa stiti ca:
     O crema poate merge bine la cineva, asa cum poate fi un esec pentru o alta persoana. Singurul care este in masura sa vizeze alegerea si implicit utilitatea anumitor cosmetice este iarasi specialistul. Orientati-va inteligent spre produse; in momentul in care urmariti achizitionarea cereti parerea cosmeticianei sau oricum unei persoane indreptatite sa confirme daca alegerea este cea corecta sau nu. Apropo’, diagnosticul nu se face in farmacii – rolul lor este “sa vanda!”, deci logic este discutabila increderea. Mare grija si la anumite saloane estetice cu renume care au target din “diagnostic” – o spun din experienta, am lucrat intr-un asemenea loc unde se impunea diagnosticul subtil “directionat” spre anumite tratamente si recomandarea de produse (din comercializarea proprie salonului) care, cinstit, nu ar fi reprezentat o necesitate.
      In momentul in care comentariile noastre de pe bloguri orienteaza spre o anumita crema priviti aceasta ca un indiciu estimativ, nici intr-un caz ca o certitudine ca acel produs va face aceleasi minuni si in cazul vostru. Exista o marja de eroare, asadar achizitionati si testati mostrele inainte de a cumpara produsul.
      Oricum, este de inteles deruta consumatoarelor cand pe piata sunt promovate sute de linii cosmetice, sute de firme si sute de ingredienti care mai de care mai “fenomenali”.
3.    Iar daca va doriti cu adevarat rezultate, mergeti garantat pe Dermatocosmetice profesionale, si nu pe produse de raft. Este adevarat ca acestea nu sunt produse pentru buzunarul mediu ( citez iarasi de pe un forum: ” recomandatzi produse scumpe si aleatorii care nu rezolva probleme ale tenului scump dar noi femeile mai suntem si normale la buzunar nu avem averi si nu toate suntem vipuri ” )
      Ei bine, nu ma refer aici la acelea dintre noi pentru care o “apa termala” care o gasim si la 30 lei este o avere… ma refer la acele persoane care sunt furate de cataloagele colorate si frumos prezentate gen Avon, Oriflame, etc… in virtutea faptului ca si colega de birou si-a luat minunata crema si nu i-a facut nimic rau… dar se vede ca nu ar fi facut nici ceva bun…   Fara a cadea in latura snobismului, filtrand si analizand detasat, fara a ma considera o sustinatoare a produselor scumpe, carora nu le vad UNEORI motivatia, ca esteticiana ma vad utila sa va fac cunoscute urmatoarele:
      Cand vorbim de branduri profesionale, avem garantia competentei si experientei, sunt branduri care au propriile laboratoare de cercetare si investesc foarte mult in studiul ingredientilor activi din produse, pe care si-i creeaza singuri; dezvolta mereu noi produse si noi tehnologii mergand pe expertiza. Un brand profesional nu cumpara ingredientii asa cum fac “firmele de imagine”. Un brand profesional nu va investi niciodata in reclama mai mult decat in produse. In plus, un brand cosmetic profesional nu va produce niciodata parfumuri, sampoane, vopsea de par, brizbrizuri, etc.
     

 Imi amintesc ce spunea si Miranda  in Crema de fata, crema de ochi, fiind oripilata de aceasi “tendinta” pe care am remarcat-o si eu:

” Majoritatea inca incearca, multe din ele la 30 de ani, Avon si Garnier sau asteapta sa le dispara ridurile cu Nivea!!! Pareri de bun simt erau multe, care indemnau fie spre dermatocosmetice (vad ca in top raman Roc si, in lipsa de buget, Avene si Ivatherm) sau spre Plafar. In rest… inclusiv doamne care cred, inca, in sfaturi de genul “nu va dati acum cu crema antirid, ca aveti riduri de expresie si pe urma nu mai reactioneaza pielea”.

   Cam acestea sunt regulile mele de baza, este posibil ca o parte dintre voi sa aiba un alt punct de vedere asupra acestor lucruri.
   Sunt curioasa cate dintre voi ati remarcat aceste aspecte.
   Voi ce “reguli de baza” aveti?

   Involuntar te complaci “junglei” si inveti sa traiesti sub legile ei, cu senzatia ca intr-o lume atat de “nebuna” vei innebuni si tu pe zi ce trece, pe principiul: daca nu te acomodezi si vorbesti in “limba junglei” vei claca mai mult ca sigur. Intr-o lume atat de “rea” vei deveni cu siguranta la fel, din instinctul conservator de a supravietui.

   In astfel de conditii cat de mult merita sa ne preocupe educatia, standardele, bunul simt sau bunele maniere? Ne intrebam daca nu cumva ele au devenit inutile…
Raspunsul insa este sigur: bunul simt nu este si nu va deveni niciodata inutil, pentru ca il face pe om sa se respecte in primul rand pe sine.
“Daca nu putem fi buni, sa incercam macar sa fim politicosi” spunea Steinhardt. Gandind matur, acesta chiar este un pret atat de mare pentru o viata frumoasa?

   Pacat ca multi dintre noi intelegem aceste lucruri abia dupa o semnificativa experienta de viata, in care realizam ca bunele maniere nu sunt inutile si contribuie la formarea noastra ca “oameni”. Realizam ca satisfactiile care ni le da o asemenea atitudine pozitiva vor traduce “nimicurile vietii” in bucuria de a trai printre oameni civilizati.

   Cert este ca bunele maniere nu au fost adaugate arbitrar unor structuri sociale. Ele au radacini in frumusetea caracterului uman si in moralitatea sa.
   Chiar daca traim intr-o societate in care nonconformismul creeaza reguli, ar trebui sa fim atat de intelepti incat sa acceptam etapa obligatorie a conformismului.

   Buna crestere se dobandeste in mai multe feluri, iar experienta ocupa cel mai important loc. Ce vreau sa spun… Un comportament dezagreabil ar implica instantaneu o atitudine asemanatoare. Este reactia fireasca de aversiune pe care o simtim in momentul in care suntem ofensati. Abia aici intervine educatia si gradul de civilizatie la care “subscriem”. Reactionand identic sau prin atitudini moralizatoare si plicticoase ne-ar aduce in aceeasi categorie de prost crescuti. Educatia de clasa inseamna sa rezisti unor tentatii care te pot transforma intr-un “caracter ieftin”.Dar acest lucru se invata.

   Abia atunci cand esti convins ca trebuie sa rezisti “junglei” , oricum si in orice postura, vei intelege esenta celebrelor cuvinte  Manners make man – comportamentul il face pe om (gravate pe cladirea Colegiului din Oxford, acest simbol al educatiei de elita).