Rasfoind forumurile pentru a lua pulsul problemelor concrete ale “consumatoarelor de frumusete”, am remarcat o atitudine unanim valabila, in ce priveste “cultura cosmetica” (am fortat putin termenul pentru a fi cat se poate de elocventa).
  

Incepand de la diagnosticul tipului de ten si terminand cu alegerea produselor, fie ca e vorba de intretinere, fie ca sunt tratamente reparatoare, exista o deruta generala, tipica as putea spune:

Am spicuit rapid din ultimele forumuri vizitate:
” pentru hidratare voi ce-mi recomandati? “,
” daca tenul tau prezinta puncte rosii si este extrem de uscat si ustura… clar ai dermatita rozacee, si trebuie sa faci tratament cu…” .
“Folosesc produse impotriva acneei (Clearasil) si imi usuca pielea, chiar daca am tenul gras. Ce crema as putea folosi astfel incat sa-mi hidrateze pielea si, in acelasi timp, sa nu o irite…?”
“Cred ca e deja exagerat sa mergi la un specialist si pentru o crema hidratanta”

   Fara a concluziona neaparat din punctul de vedere al unui specialist facial, dar considerand ca am acumulat o educatie cosmetica de baza, simt nevoia sa fac aici, pe acest blog care se vrea a fi o sursa corecta de informare, urmatoarele precizari, care ar trebui sa le considerati notiuni fundamentale:

1.    Asumarea unui diagnostic din opiniile variate si neintemeiate ale prietenelor virtuale de pe forum, opinii care nu sunt garantia unor concluzii de specialitate, este o eroare majora. Si ne mai intrebam de ce apar diferite efecte secundare in urma folosirii incorecte a banalei creme hidratante pentru ten sensibil… sau de ce produsul nu a avut efectul scontat…
      Asa cum precizam si in Tipuri de ten-Diagnostic, va amintesc ca un examen cosmetic relevant nu se poate face integral nici macar de catre dumneavoastra, indiferent cate cunostinte aveti in acest sens. Va puteti doar forma o idee orientativa, dar ea nu este completa. Exact amanuntele conteaza. Tehnologia de diagnosticare de care dispune un salon estetic profesional depaseste posibilitatile superficiale ale unei examinari cosmetice de acasa. Ideal ar fi ca aceasta etapa sa o lasati pe mana esteticienelor sau dermatologilor care ar trebui sa aiba profesionalismul si experienta necesara diagnosticarii corecte a tipului de ten.
2.   In ce priveste alegerea produselor, e bine sa stiti ca:
     O crema poate merge bine la cineva, asa cum poate fi un esec pentru o alta persoana. Singurul care este in masura sa vizeze alegerea si implicit utilitatea anumitor cosmetice este iarasi specialistul. Orientati-va inteligent spre produse; in momentul in care urmariti achizitionarea cereti parerea cosmeticianei sau oricum unei persoane indreptatite sa confirme daca alegerea este cea corecta sau nu. Apropo’, diagnosticul nu se face in farmacii – rolul lor este “sa vanda!”, deci logic este discutabila increderea. Mare grija si la anumite saloane estetice cu renume care au target din “diagnostic” – o spun din experienta, am lucrat intr-un asemenea loc unde se impunea diagnosticul subtil “directionat” spre anumite tratamente si recomandarea de produse (din comercializarea proprie salonului) care, cinstit, nu ar fi reprezentat o necesitate.
      In momentul in care comentariile noastre de pe bloguri orienteaza spre o anumita crema priviti aceasta ca un indiciu estimativ, nici intr-un caz ca o certitudine ca acel produs va face aceleasi minuni si in cazul vostru. Exista o marja de eroare, asadar achizitionati si testati mostrele inainte de a cumpara produsul.
      Oricum, este de inteles deruta consumatoarelor cand pe piata sunt promovate sute de linii cosmetice, sute de firme si sute de ingredienti care mai de care mai “fenomenali”.
3.    Iar daca va doriti cu adevarat rezultate, mergeti garantat pe Dermatocosmetice profesionale, si nu pe produse de raft. Este adevarat ca acestea nu sunt produse pentru buzunarul mediu ( citez iarasi de pe un forum: ” recomandatzi produse scumpe si aleatorii care nu rezolva probleme ale tenului scump dar noi femeile mai suntem si normale la buzunar nu avem averi si nu toate suntem vipuri ” )
      Ei bine, nu ma refer aici la acelea dintre noi pentru care o “apa termala” care o gasim si la 30 lei este o avere… ma refer la acele persoane care sunt furate de cataloagele colorate si frumos prezentate gen Avon, Oriflame, etc… in virtutea faptului ca si colega de birou si-a luat minunata crema si nu i-a facut nimic rau… dar se vede ca nu ar fi facut nici ceva bun…   Fara a cadea in latura snobismului, filtrand si analizand detasat, fara a ma considera o sustinatoare a produselor scumpe, carora nu le vad UNEORI motivatia, ca esteticiana ma vad utila sa va fac cunoscute urmatoarele:
      Cand vorbim de branduri profesionale, avem garantia competentei si experientei, sunt branduri care au propriile laboratoare de cercetare si investesc foarte mult in studiul ingredientilor activi din produse, pe care si-i creeaza singuri; dezvolta mereu noi produse si noi tehnologii mergand pe expertiza. Un brand profesional nu cumpara ingredientii asa cum fac “firmele de imagine”. Un brand profesional nu va investi niciodata in reclama mai mult decat in produse. In plus, un brand cosmetic profesional nu va produce niciodata parfumuri, sampoane, vopsea de par, brizbrizuri, etc.
     

 Imi amintesc ce spunea si Miranda  in Crema de fata, crema de ochi, fiind oripilata de aceasi “tendinta” pe care am remarcat-o si eu:

” Majoritatea inca incearca, multe din ele la 30 de ani, Avon si Garnier sau asteapta sa le dispara ridurile cu Nivea!!! Pareri de bun simt erau multe, care indemnau fie spre dermatocosmetice (vad ca in top raman Roc si, in lipsa de buget, Avene si Ivatherm) sau spre Plafar. In rest… inclusiv doamne care cred, inca, in sfaturi de genul “nu va dati acum cu crema antirid, ca aveti riduri de expresie si pe urma nu mai reactioneaza pielea”.

   Cam acestea sunt regulile mele de baza, este posibil ca o parte dintre voi sa aiba un alt punct de vedere asupra acestor lucruri.
   Sunt curioasa cate dintre voi ati remarcat aceste aspecte.
   Voi ce “reguli de baza” aveti?

   Sa revenim la esential si sa privim putin lucrurile:

   In primul rand referirile mele tin de produsele vestimentare si nu au nici o legatura cu firmele de renume care comercializeaza produse cosmetice. Acolo situatia este complet diferita, iar brandul in aceasta ramura a infrumusetarii spune cu totul altceva.

   Vorbesc aici doar de nejustificatele „nume cu ecou” al creatiilor vestimentare, si de impersonalul „se poarta”. Din dorinta de epatare sau de integrare si acceptare in grupuri bine vazute se irosesc banii pe „carpe de firma”. Spun asta pentru ca doar o mica parte din consumatorii care aleg produse de gen, o fac pe principiul calitatii si nu al imaginii. As exagera sa afirm ca toata piata romaneasca este plina de „marfa ieftina”… ei bine, nu. Revolta vine atunci cand te astepti ca in spatele unei firme cu nume sa gasesti materiale superioare calitativ si mai ales croieli si finisari impecabile. Dar cand intri intr-un magazin de lux, care afiseaza numele unui mare brand, si gasesti bumbac turcesc modelat dupa ultima strigare a modei… si care se aseaza dezgustator de eronat… ramai cu un gust amar; iar virusul reducerilor ataca sistemul estetic de valori si astfel consumatorul devine o victima sigura.

   Situatia mi se pare si mai dureroasa cand vad cat de molipsitoare este boala la nivelul generatiei foarte tinere, acolo unde mentalitatea grupului face legea. Raman deseori fara replica cand vad ca fericirea unui copil depinde de acel obiect vestimentar pe care il au toti colegii de scoala… in ideea ca daca nu-l ai si tu esti exclus din grup. Grav este ca mentalitatea o intalnim la o varsta la care caracterul este in formare si exista riscul unor repercursiuni majore in cazul in care esti permanent eliminat. Cum poti face educatia valorilor unui copil, atata timp cat nivelul intelectul de discernamant nu si-a atins maturitatea? Cum poti explica ca „ a fi special” nu inseamna „ a fi remarcat”, ci tine de originalitate? Mi-ati raspunde, probail, ca atata timp cat nu aruncam cu bani inspre copii, alegem sa facem educatie. Gresit. Alegem sa educam frumos un copil care va avea permanent probleme de adaptabilitate si in consecinta probleme de caracter.

   Personal, consider ca ne putem hrani ego-ul si altfel, prin alt sistem de valori decat cel dictat si impus de majoritate, altfel decat prin „haine de firma” si „placeri de lux” care ne priveaza de multe alte satisfactii marunte.

   Concluzionez cu aceeasi intrebare: ori sunt eu prea ciudata si am idei deplasate, ori criteriile si standardele mele de viata ma fac inadaptabila generatiei actuale, ori judec gresit valoarea ?

   Voi ce parere aveti despre toate aceste lucruri?