Si iata-ne din nou impreuna…cum ar spune multi in editorialele de inceput de an.
De parca am fi revenit dintr-o lunga hibernare. Haideti sa ne luam in brate, sa ne pupam, sa ne uram cuvintele frumos ambalate…ca si cum am fi aterizat acum de pe alta planeta si nu am fi fost aceiasi si-n urma cu o saptamana. Ca si cum am ridica steagul la Start, impartindu-ne viata in piste de stadion (cu Start si Finish); cliseele cer o noua partida, pentru ca aplauzele celor din jur cer competitie, catalogandu-ne viata ca-ntr-o olimpiada… vrei/ nu vrei.
Desi incerc sa respect tiparele Sarbatorilor, ma strange-n spate tot circul asta de …gloata. Am oroare sa trimit mesaje… pt ca asa se face, am oroare sa ma ghiftuiesc cu produse traditionale… pt ca asa e datina, am oroare sa alerg in disperare dupa cadouri simbolice …cica fix prin asta demonstram cat de mult tinem la cei dragi.
–– etc etc… povestea e prea lunga, epuizanta si inutila ––
As fi trecut si aici pragul lui 2011 pe nesimtite, asa cum o fac in viata personala.
Nu astept „startul” pt a trai momente memorabile sau a-mi lua refreshul vacantelor impuse, asa cum nu astept „tiparele” pt a demonstra celor dragi cat de mult valoreaza…
Insa exista (totusi) un lucru care „ma fura” la fiecare inceput de an 🙂
…ragazul pe care mi-l iau, in fata calculatorului, doar cu MINE, in compania pieselor lui Katie Melua.
Revenisem din vacanta cu gandul la noile proiecte, la clikul de beauty, insa….pare ca spiridusii din birou sunt la locul lor si-n acest inceput de an…
Cand o ascult pe Katie mintea mi se goleste de tot balastul treburilor, de toti oamenii care-mi zambesc sub cliseul standard de „La Multi Ani”, de toata cavalcada agendei zilnice si trezitului la 7… si simt cum toate gandurile mi se indreapta intr-o singura directie: doar sufletul meu. Peste care a mai trecut un an…
Sunt convinsa ca si voua vi se intampla acelasi lucru (motiv pt care am si ales sa va scriu), diferenta sta doar in poveste.
Ce va povesteste sufletul? Oare a iubit, s-a implinit, s-a chircit, a plans, a dezamagit, a zambit, a inramat daruri, s-a amagit cu vanitati?
Nu e treaba mea aici, insa, daca as fi in locul vostru, m-as incumeta sa-mi deschid sufletul, ca sa vad ce contine… E acelasi exercitiu de supravietuire pe care-l fac si eu, de cand ma stiu…femeie. Incerc sa nu ma pacalesc, si sa fiu extrem de onesta cu mine. Nu-i benefic sa-i vad continutul, devine frustrant sa-mi pun viata la zid.
Important e ca, dupa analiza, am reusit anul acesta sa zambesc… multumesc, Doamne!
A fost un an bun, ceea ce la mine se traduce prin dinamica, prin acumulare de experiente de viata si vise anesteziate…
„some call it fate, some call it love, some call it guidenes from above” sopteste Katie numai cat sa-mi adun gandurile…
Am in fata un an pe care-l vreau memorabil (bineinteles si-o spune orisicine de fiecare data).
V-ati prins insa ca sunt ani despre care nu ne amintim nimic? Sunt anii aceia in care nu te-a miscat nimic, nu ti s-a aratat nimeni care sa-ti schimbe pe „nesimtite” traiectoriiile vietii, ani in care doar ti-ai inchipuit ca ai fi facut vreo treaba importanta? In realitate te-ai ocupat cu viata si necesitaile ei cotidiene, fara sa-ti aduci aminte ca TU trebuie sa o traiesti pe ea, nu ea pe tine.
Eu una, ca o „fecioara” analista ce sunt, stiu concret ce vreau sa fac anul acesta, insa astept cu nerabdare sa vad ce planuri are viata cu mine… ce „temperaturi extreme” imi pregateste pentru a scoate un otel de calitate…
„it’s so easy to brake a heard, it’s so easy to close your eyes” – canta dumnezeieste Melua si ma gandesc cat de nevinovat poti zdrobi o inima, fara sa-ti dai seama ce detaliu a putut ucide cu atata forta…
Am iubirea unei familii pe care o feresc de toate relele, am energia sa-mi resuscitez si cele mai complicate vise si nu vad de ce as privi cu teama un nou an (fie el de criza).
„Some people think it’s faraway, some know it’s with them everyday, to some needs the strenght to be a part and, you know, there are no wings that can blow it away in the air” – imi da refresh Katie, aducandu-mi aminte ca, in genere, pot face tot ce-mi propun, cu conditia sa ma conving pe mine ca alegerile mele vor avea SI participarea sufletului meu…nu numai a mintii mele. Am ajuns sa inteleg ca numai asa poti fi cu adevarat happy, pentru ca daca lasi numai mintea sa te tina de mana,
risti sa pierzi marele spectacol – cel al emotiilor memorabile, al adevaratelor bucurii, al implinirilor de aur…
Sunt ani in care pierzi oameni dragi si incerci sa te recompui, sunt ani in care te ratacesti dar ceva sau cineva ti-e trimis sa-ti regasesti echilibrul, sunt zile pe care le-ai taia din calendar si altele pe care le incercuiesti doar pentru ca te-au inbogatit sufleteste… In toate e vorba despre viata ta, chiar daca uneori pare a fi vorba de altii…
Cred ca ceea ce incerc sa va spun cu delicatete e ca nimeni nu se poate pune in locul vostru, ceea ce inseamna ca trebuie sa aveti o extraordinara relatie cu voi insiva, bazata pe curajul de a admite ce nu poti, ce nu stii, pe stradania de a umple goluri si, neaparat, de a curata mizeriile din suflet.
Simplu… si simbolic,
va doresc un an frumos si memorabil!
Emotionat ! Si foarte real ceea ce ai scris. Intr-o lume falsa, preocupata de orice altceva decat de suflet si de ceea ce inseamna sa traiesti simtind. Multumesc.
Draga Dana,
Gandurile tale m-au uns la suflet, m-au facut sa iau o mica pauza din vartejul ocupatiilor zilnice si sa ma gandesc asa…. la mine.
Stiam ca nu-ti plac festivismele, asa ca am evitat sa-ti fac urari de An Nou, insa chiar m-am gandit cu drag la tine in aceste zile.
Iti doresc din tot sufletul sa ai un an memorabil,ca noul tau proiect, in care stiu ca pui mult suflet si multa munca sa mearga din plin, iar tu sa ai parte de tot ce-i mai bun!
Te pup cu drag! >:d< :*
Veve, cred ca ai inteles demult ca…”ce-i al tau, e pus deoparte” :) … si cum de fiecare data imi confirmi ca ma cunosti mai presus de aparentele oficiale, inseamna ca ma intelegi si de data asta ca orice ti-as putea ura aici, in trei cuvinte, nu acopera in intregime gandurile mele de ” Numai bine in noul an!”
Cu mult drag, ca la orice revedere a ta!
Sa ai un an frumos, pe masura caracterului tau! :-* >:d<
Ohh, it`s over!! Thank God!
Nu-ti spun cat de obositoare mi se par aceste sarbatori. Chiar daca atunci, in apropiere, le asteptam cu atata nerabdare pt ca stiam ca este un mic ragaz de a sta cu toti cei dragi, e momentul cand ai timp sa iti revezi toate rudele de la mic la mare si sa te intristezi de cum imbatranesc unii, si sa te bucuri la cat de frumos cresc altii…
Pt mine nu inseamna foarte mult revederea rudelor, dar imi face placere doar pt ca se intampla rar… si care mai de care ma intreaba: Tu cand te mariti?! Si data nuntii ati stabilit-o? Si el este alesul cu adevarat (chiar daca e acelasi de foarte multi ani si daca nu era alesul, nu pierdeam atata vreme)?! Si sa faceti multi copii, vreo 3-4 macar ca aveti cu ce-i creste, maica…
Si tot asa…
Insa dincolo de toate astea, e frumos… Dar o astfel de vacanta ma oboseste mai mult decat ar face-o zilele obisnuite din viata mea… E multa munca, bataie de cap, se supara daca omiti sa le urezi ceva si lor…
Cata bataie de cap pt niste traditii. Eu in general le urasc, mai respect doar cateva dintre ele. E urat, nu ma simt romanca, nu ma simt o luptatoare pt obiceiurile proaste, mancarea multa si deloc sanatoasa, bautura din belsug si chercheleala pe masura..
Am promis acum, dupa mult timp de cand am realizat ca nu ma simt bine asa… si ca prefer sa fac o vacanta la familie vara, cand toata lumea e ocupata, si eu sa fiu libera, libera sa nu le urez prea multe, sa nu car sarsanale de cadouri ( si asa nu o fac decat pt cateva persoane), astfel sa nu imi simta lipsa nimeni, sa nu se supere ca nu le-am facut o vizita sau ca nu eram acasa cand m-au vizitat ei … Deci, am promis, ca de sarbatorile de iarna nu voi mai fi niciodata in tara, si unde voi fi, voi avea telefonul inchis, omit roamingul.
Aveam atata treaba de facut pt mine, sa imi refac ceva forte, sa ma simt LIBERA de sarbatori, dar nu a fost asa. Si chiar nu aveam timp nici de ritualurile mele, si asa scurte, de ingrijire.
Ahh, si despre revelion … urasc revelioanele plictisitoare cu familia, cand se mananca si se ciocneste simplu sampanie la masa, se mai spune o gluma, doua… se sta teapan pe scaun , se priveste la tel… nu… dar nu imi plac nici revurile in cluburi, unde inghiti 2 tone de fum de tigara si cand toata lumea bea alcool, tu sa te imbeti cu apa plata si un energizant (o prostie, de altfel) … Sau acele revelioane in pietele mari ale oraselor … sa stai o noapte intreaga in ger sa asculti cum canta unii live sau playback … Eu de revelion de cele mai multe ori dorm. Nu la 00:00, ca la ora aia niciodata nu sunt in pat, dar dupa… pe la 1-2 :)) , adica ca si de obicei, la mine Revelionul nu inseamna aproape nimic.
Iertati-ma, dragelor, cele care iubiti aceste sarbatori, cele care respectati cu adevarat traditia. Eu nu impun nimanui sa creada ca mine, eu doar m-am descarcat… asa ca dupa vacanta. In seara asta am ajuns si eu la capitala si ma simt mult mai linistita aici decat oriunde. Macar o luna… ca apoi iar voi suferi din pricina neplacerilor pe care le aduce un oras mare.
Dana, iarta-ma, te rog! Ti-am spamat topicul si mi-am bagat nasul peste parerile tale.
Am dat o fuga pe la Loredana, am facut deja comanda de tot felul de chestioare, asa ca… imi fac timp pt mine in noul an! :))
Sper ca 2011 sa fie mai bland cu noi decat a fost 2010. Si sa zambim mai mult, si Dana sa fie multumita. Ca daca este ea implinita si cu timp de blogareala, suntem si noi fericite si ne bagam nasul prin commenturi :)
Kisses and keep beauty, girls!!
Un an minunat…. ca si aceste ganduri!!
>:d<