Pragul frumusetii

M-a provocat o discutie pe forum, in care doar comentariile pe care le-as fi facut nu mi s-ar fi parut suficient de relevante…si astfel m-am vazut scriind un intreg articol. Si asta pt ca m-am regasit in …

Nimic nu se compara cu vitalitatea si optimismul celor „20 ani” sau cu intelepciunea si siguranta de la „40 ani”.

Dar cum priviti frumusetea la 30 ani?

Din ce prisma si prin ce filtre ati defini-o?

In opinia mea, consider ca trecand de 30 ani, depasesti pragul „frumusetii estetizate”. Este varsta la care nu esti frumoasa pentru ca esti admirata din punct de vedere estetic, ci pentru felul tau distinct de a-ti pune in valoare frumusetea; esti atragatoare pentru ca ai reusit sa te descoperi si sa-ti formezi propria imagine, analizand si selectand dupa propriile valori, si nu dupa ale altora. Ai trecut de momentul in care asteptai confirmarea celor din jur sa-ti spuna cine esti… cu ce-ti sta mai bine sau cum le-ar placea unora sa te imbraci sau sa te porti… te simti la fel de bine cu sau fara „spectatori”.

La 20 ani iti gasesti multumirea in zambetele si parerile celor din jur, dar la 30 te intrebi ce taina se ascunde dincolo de ele si cat de inselatoare pot fi… ai invatat deja sa privesti dincolo de aparente.

Este varsta la care te simti la fel de frumoasa si cand dormi doar patru ore pe noapte, si cand lumina din oglinda bate cam anapoda sifonand imaginea, si cand nu esti imbracata cu cea mai studiata tinuta, si in zilele in care parul o ia razna. De ce? Pentru ca frumusetea tine pana la urma de increderea pe care ai exersat-o in toti acesti ani. Este varsta la care personalitatea deja formata nu mai fluctueaza dupa parerile si reactiile celor din jur; pentru ca a devenit neinteresant sa-ti  consumi energia demonstrandu-ti atractivitatea si ai descoperit alte directii spre care chiar merita sa-ti indrepti atentia.

Invatand sa ne acceptam neconditionat asa cum suntem, cu calitatile pe care timpul ni le-a educat si cu defectele pe care am invatat sa ni le transformam in calitati, la 30 ani am inteles ca frumusetea are alta directie: din interior spre exterior.

Nu degeaba se spune ca femeia este in deplinatatea frumusetii dupa 30 ani.

Si asta pentru ca abia atunci intelegi de ce frumusetea tine de multe alte lucruri. Iar pentru a adopta teoria aceasta ai nevoie de timp si ani bine macerati.

Intr-adevar, este varsta la care ne dorim mai mult ca oricand sa oprim timpul in loc… dar nu neaparat privind prin prisma estetica (ca au aparut ridurile si rochiile preferate nu se mai potrivesc), ci din constientizarea faptului ca viata este prea scurta si s-au scurs ani nepasatori peste lucrurile care au cu adevarat valoare.

V-ati intrebat vreodata de ce marile companii cosmetice investesc in imagine pe grupuri de varsta de 30+ ani? Ati spune probabil ca aceasta este o categorie care are mult mai multa nevoie de produse de gen. Eronat! Se stie faptul ca adolescentele sunt cele care au mult mai multe probleme cu tenul si in consecinta investesc sume considerabile in rezolvarea lor, pentru a fi permanent in forma. Ei bine, alegerea companiilor vine din cu totul alt principiu: femeile de 30+ sunt mult mai pretentioase cand vine vorba de repere. Asadar e nevoie de alegeri mult mai calculate, mai intelepte, mai studiate, care sa transmita mult mai mult decat o simpla imagine; mesajul trebuie sa indeplineasca o serie de reguli mult mai pline de semnificatie…

Personal, consider ca varsta de 30 ani este cea mai frumoasa perioada din viata unei femei. Voi, cele care sunteti in masura sa faceti o comparatie, ce credeti? Am dreptate?