Ce inseamna hidratare?
Care este rolul apei in organism?
Metabolismul apei
Indispensabila pentru a pastra prospetimea, supletea, tonicitatea si aspectul sanatos al pielii, hidratarea este un fenomen complex care poate fi rezumat ca un flux constant de apa din derma catre epiderma si care se exprima prin procentajul de apa de la nivelul stratului superficial al epidermei: stratul cornos.
Nivelul de hidratare se exprima la suprafata, dar de fapt totul incepe in profunzime. Inainte de a ajunge la straturile superficiale ale epidermei, apa urmareste un traseu bine stabilit. In acest „drum” intervin mai multe structuri si mecanisme.
De aceea, pentru a intelege ce inseamna „ nivel optim de hidratare” cat si factorii care il influenteaza voi face cateva precizari care tin de metabolismul apei in organism.
Apa alcatuieste partea fundamentala a plasmei sanguine, a lichidelor interstitiale si a limfei. Deci, are rol de solvent al substantelor care se absorb prin sange si limfa si rol de transportor al acestor substante. In plus, inlesneste reactiile chimice din organism, deoarece aceste reactii se produc doar in solutii apoase.
Necesarul de apa al organismului este asigurat prin alimentatie sau prin arderile glucidelor, proteinelor si lipidelor ( mai ales a lipidelor). Tot acest metabolism este reglat de sistemul nervos si de glandele endocrine.
Pielea contine aproximativ 70% apa, din care 20 % in stratul cornos, cantitate care nu este constanta, ci variaza invers proportional cu varsta.
Hidratarea normala a tesutului cutanat este intretinuta de rezerva de apa din spatiile intercelulare, rezerva care inlocuieste rapid apa ce se pierde la suprafata prin actiunea agentilor externi. In cazul in care excretia de apa depaseste ingestia, organismul se gaseste in stare de deshidratare.
Aceasta deshidratare poate proveni din diverse motive:
-
agentii externi fizici sau chimici care cresc evaporarea apei
-
aportul scazut de apa datorita unei diete sarace in lichide
-
temperament nervos hipertiroidian
-
oboseala excesiva
-
reducerea cantitatii de electroliti de sodiu si clor care fac ca apa sa nu fie retinuta in corp. Electrolitii de sodiu retin apa in spatiile intercelulare si cei de clor in celule.
Este cunoscut faptul ca in cosmetica este foarte importanta starea de hidratare, tulburarile ducand la modificari in aspectul tenului. Hidratarea optima oglindeste practic echilibrul intre apa care se evapora la suprafata pielii si aceea care provine din straturile profunde.
Deshidratarea poate fi superficiala sau profunda. Trebuiesc intelese bine diferentele dintre cele doua tipuri, intrucat si tratamentul este diferentiat
Deshidratarea superficiala, datorata cauzelor externe este mereu insotita de doua caracteristici ale pielii:
-
Grosimea mica a stratului cornos – piele fina, subtire si sensibila
-
Scaderea secretiei sebacee – tenul uscat, alipic
Asa cum precizam mai sus, in stratul cornos, de doar 0.02 mm, exista aproximativ 20% din cantitatea de apa. In cazul in care acest strat este mai subtire si secretia sebacee mai scazuta, atunci cantitatea de apa va fi si ea redusa. Pielea devine in acest caz fragila, uscata, iar celulele stratului disjunct se elimina intr-un strat fin pulverulent. Stratul cornos se „retrage”, se goleste, se rideaza; pielea se „desumfla” si isi pierde aspectul plin si ferm. Un ten deshidratat superficial se recunoaste dupa exfolierea specifica, iar la nivelul comisurilor se formeaza deseuri cutanate. La palpare pielea este usor aspra si pierde din fermitate.
Daca deshidratarea superficiala se petrece in straturile de suprafata ale pielii si tine in general de factorii externi, deshidratarea profunda are loc, ca si numele, in straturile profunde, cauzata de factori intrinseci, si anume tulburari in matalobismului apei, mai exact incapacitatea organismului de a retine apa in tesuturile subcutanate.
In acest caz organismul este obligat sa-si procure apa din tesuturile proprii. Acest lucru necesita un efort special care face sa se diminueze cantitatea de grasimi subcutanate. Diminuindu-se astfel atat cantitatea de grasimi fixe cat si apa din tesuturile sucutanate dispare acel suport plastic al pielii, devine mai mobila, mai sensibila la contractiile muschilor. In felul acesta se formeaza cute, pliuri sau o retea de riduri adanci. Un ten cu deshidratare profunda se recunoaste dupa aspectul pielii care este flasca, fanata, vestejita, cu tendinta la riduri in profunzime, este „mobila” si cu o slaba aderenta la straturile inferioare ale epidermei.